Confederaţia Naţională Patronală „Uniunea Generală a Industriașilor din România – UGIR-1903”, cea mai veche organizație patronală din Europa continentală, își exprimă dezacordul față de recentele modificări propus a fi aduse legislației privind Pilonul II de pensii, fără o consultare reală a celor afectați și cu aplicare asupra contribuțiilor deja acumulate.
Pilonul II, reglementat prin Legea nr. 411/2004, a fost conceput ca un drept patrimonial garantat al participanților. Conform art. 12 alin. (1) lit. g) și art. 48 din această lege, fiecare contribuabil este titularul exclusiv al activelor din contul său individual, iar acest drept este protejat de art. 44 din Constituția României și de art. 17 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care interzic privarea de proprietate fără utilitate publică, despăgubire justă și acord prealabil.
Trebuie clarificat un aspect esențial: Pilonul II nu este un ajutor social acordat discreționar de stat și nici un produs financiar opțional, ci rezultatul direcționării unei părți din contribuția de asigurări sociale (adică bani reținuți din salariul fiecărui participant) către un cont personal, administrat privat. Chiar dacă aceste active sunt exprimate în unități de fond și nu într-o sumă fixă, dreptul de proprietate asupra lor este deplin.
Prin modificarea regulilor de plată, Guvernul introduce o restricție suplimentară asupra exercitării acestui drept. Problema nu este doar de oportunitate, ci și de principiu juridic: schimbarea se aplică persoanelor care au contribuit sub imperiul vechii legi, ceea ce echivalează cu o aplicare retroactivă. Or, potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile.
Argumentul oficial potrivit căruia „în alte state europene există limite similare” este irelevant câtă vreme legea inițială din România nu prevedea astfel de limitări, iar noua lege se dorește a fi aplicată fără consimțământul informat al participanților. Beneficiarii Pilonului II au semnat contracte în baza unei legi care le garanta accesul la întregul activ în condițiile inițiale, nu în condițiile impuse ulterior.
Mai mult, chiar dacă modalitatea de plată poate fi reglementată în interes public, acest lucru trebuie făcut transparent, predictibil și cu respectarea drepturilor dobândite. Orice modificare impusă fără acordul titularilor sau fără despăgubire echivalentă ridică probleme serioase de constituționalitate și compatibilitate cu dreptul european.
Cetățenii trebuie să fie cei care decid dacă acceptă sau nu noul mecanism de plată. Statul nu poate substitui voința lor, invocând un presupus beneficiu pe termen lung, atunci când este vorba despre bani ce le aparțin prin efectul legii și al contribuțiilor personale.
În esență, discuția despre Pilonul II nu este doar una economică sau tehnică. Este despre încrederea în stat și respectarea cuvântului dat. Un contract trebuie respectat, indiferent că este privat sau instituit prin lege. Atunci când regulile se schimbă după ce obligațiile au fost îndeplinite, nu vorbim despre o reformă legislativă, ci despre o promisiune încălcată, adică despre încă o nedreptate, parte dintr-un șir aparent interminabil de nedreptăți comise de Statul Român împotriva cetățenilor săi.

